Legende
locale
•
Legendele
locului vorbesc despre un "drum al aurului"
ce pornea de la Rosia Montana, se continua pe culmile
satului Dupapitra pentru a ajunge la cetatile Dacice
din Muntii Orastiei. Pe teritoriul comunei Buces "drumul
aurului" are o lungime de 24.222,95 m, si se intinde
de la pasul Cotoncu, Crucea Marcului, poa-
lele Bradisorului, Dealul Dusului (cetatea Dusu), Continua
pe culmile dealurilor pâna la poalele Grohasului,
(cetatea Maru Rosu), Dealul Magura, Dîmbu Ludului,
pana la poalele Fericelei, dealul Runculet. La poalele
Fericelei pîna la Runculet se intinde zona minelor
de la Stanija. Drumul continua pe teritoriul comunei
Bucuresci spre cetattile dacice din Muntii Orastiei.
Daca vorbim despre geneza zacamintelor aurifere de la
Stanija, este legat de lantul eruptiv tertiar Fericeaua,
Dealul Ungurului, Neagra, Runcu, Breaza, Jidovul in
lungime de 15 km si o latime de 3 – km. Pe aceasta
suprafata au existat zeci de guri de mina, exploatatii
mici în care întreg procedeul de extractie
se facea manual. Au fost mai multi proprietari de steampuri
(instalatie simpla de spalare a minereului). Toti acestea
erau bine organizati in bresle ale aurarilor.
Legat de acest aspect a existat pîna nu demult
in satul Stanija o casa taraneasca a numitei Catalina
Lina a carui an de constructie datata din anul 1736
(an inscriptionat pe fruntarul casei), casa în
care proprietarii de steampuri, se întalneau si
stabileau pretul aurului in zona. (Bursa aurului). Aveau
anual îtalnirii si cu cei din zona Rosia Montana.
Iar cand faceau transporturi de aur catre bancile din
Deva sau Arad, de regula cu caii cu dasagii, se faceau
organizat si bine pazit în mare taina pentru ca
aproape întotdeauna existau tentative de a fi
pradati de hotii de la drumul mare. De obicei, se pregateau
mai multe grupuri, care plecau în mai multe directii,
pentru a deruta pe eventualii hoti. Ceia care duceau
aurul erau întodeauna pe la mijlocul grupurilor,
aveau cai destul de neângrijiti chiar daca erau
destul de puternici. Pentru a nu atrage atentia.
•
Legenda legata de Pestera de la poalele Bradisorului
– Huda Dracului
Se
spune ca pe vremea invaziei armatelor turcesti (1541)
cei care aparau si gospodareau cetatea Dusu au ascuns
aurul si bogatiile, in pestera de la poalele Bradisorului,
masiv ce strajuia cetatea pe latura sudica. Infuriati
ca nu au gasit aurul si bogatiile care le presupuneau
au ars cetatea au pradat pe locuitorii din preajma,
sau dedat la tot felul de acte de barbarism, schingiuind
locuitorii acelui tinut furându-le vitele violandu-le
femeile in incercarea de a afla unde au ascuns aurul.
Nimeni nu a mai venit vreodata sa-l caute, fiind inspaimantati
de graznicele blesteme care s-au rostit atunci cu privire
la aur. Toti cei care se aventureaza sa viziteze aceasta
pestera sunt ingroziti de zgomotul care vine din adancul
pamântului. Legenda spune ca acest zgomot infiorator
s-ar datora acelui bluestem al aurului furat. De acolo
si denumirea pesterei de Huda Dracului.
•
Legenda de la Maru Rosu
In aceasi perioada a invaziei turcesti 1540 –
1541 la poalele Grohasului, a existat o cetate, o fortificatie.
Un alt reper in drumul aurului ,comoara a fost ascunsa
din fata pericolului turcesc. Sau facut diferite programe
de cercetare arheologica sapaturile efectuate scotand
la iveala urme de ziduri si resturi de obiecte de uz
gospodaresc fapt ce confirma spusele legendei.
•
Legenda varfului Citerei - satul Mihaileni
Farful Citera este masivul ce strajueste latura sudica
a satului Mihaileni . Legendgenda locului spune ca in
vremurile dedemul,t cand salasuiau pe pamant uriasii,
pe farful Citerii dormea unul din fii uriasului care
locuia pe cetatea Devei.
Pentru ca era foarte lenes si neascultator, parintii
l-au pedepsit si cu toate ca ii dadusera ca zester o
casa cu toate cele trebuincioase din aur (masa, scaune,
linguri, cutite, blide, etc.) au venit si au avut o
“sfada” cu fiul neascultator asa ca din
incaierarea lor muntii s-au cutremurat si tot ce avea
a fost ingropat din razbunare de catre tartorul uriasilor,
atat de adanc in pamant de au ajuns la nivelul Crisului
Alb, rau ce strabate satul de la poalele dealului de
la est la vest. De necaz fiul sa pustiit de prin partea
locului.
Primavara pe coama dealului infloresc ghiocei si albastrele.
Ghioceii se zice ca sunt lacrimile mamei fiului neascultator,
care in fiecare an in noaptea de echinoctiu, ( 20 martie),
vine sa-si planga fiul iar albastrelel sunt florile
ce si-au luat culoare din culoarea ochilor ei.
Top
|
