Istoricul unor meserii traditionale
Întrucât agricultura nu putea să satisfacă absolut toate necesităţile comunităţilor, dar şi datorită existenţei unor alte importante resurse locale, în zonă apar ocupaţii legate de prelucrarea lemnului, extragerea aurului din mine şi nisipurile aurifere, carbunărit, extragerea şi prelucrarea pietrei de construcţii şi a pietrei de var. Specialistii apreciază că în gospodăriile ţărăneşti din zona Zarandului se practicau aproape 40 de meşteşuguri.
• VĂRĂRITUL Această îndeletnicire dăinuie din timpuri străvechi. Dacii şi romanii nu au fost străini de practicarea vărăritului, dovada existând în ruinele construcţiilor din acele vremuri în care piatra se lega prin mortar cu var, rezistând în unele locuri până în zilele noastre.
• EXPLOATAREA PIETREI
Piatra de mari dimensiuni era scoasă cu ajutorul răngilor, baroaselor şi icurilor de fier din stâncile de la Cheia, la hotar cu Dupăpiatră, şi transportată până la Stănija cu care trase de boi. Unii meşteri executau comenzile primite prelucrând piatra chiar în marginea carierei, pe malul văii Satului. Sătenii din Stănija, cei mai renumiţi pietrari, executau trepte, cruci, ghizduri pentru fântâni, pietre de moară, stâlpi de susţinere pentru pridvoarele caselor.
• BĂRDĂŞITUL
Cioplirea lemnului, fasonarea lui cu ajutorul unei securi speciale. Era practicat de locuitorii din Stănija. Aceştia ridicau mori de apă, poduri de lemn peste râuri, case de locuit şi biserici. Meşteşugul acesta a atins culmi deosebite, mărturie stând vechile biserici de lemn de pe valea Crişului Alb (partea superioară a acesteia). Asemenea biserici se întâlnesc la Bulzeşti, Tomnatec, Hărţăgani, Curechiu, Birtin, Ioneşti şi Brusturi.
Istoricul mineritului
• EXTRACŢIA AURULUI
Aurul din Apuseni a fost descoperit la mii de kilometri depărtare, în piramidele faraonilor s-au în bijuteri şi alte piese tocmai în Ţările Scandinave. Explicabil, de ce: în prăzile de război se afla aurul Daciei. Mai apoi au venit romanii care au scos aurul Apusenilor din
Minele de la Roşia Montană, Bucium, Vulcoi, Corabia, Poiana Techereu, Zlatna, Almaşul Mare, Stănija, Dealul Ungurului şi Fericeaua, Băiţa, Ruda şi Musariu lângă Brad, apoi Caraci şi Măgura lângă Baia de Criş.
Pentru spargerea stâncilor în care se aflau filoanele de aur se folosea focul. Stânca încălzită se stropea cu apă sau cu oţet, iar bucăţile rezultate erau mărunţite cu ciocanul şi, mai târziu, în steampuri.
Minereul scos la suprafaţă în coşuri de nuiele era preluat de alţi lucrători care îl alegeau şi îl zdrobeau în mojare de piatră, îl măcinau cu râşniţe manuale de piatră şi îl spălau de mai multe ori pe scânduri înclinate. Aurul extras se punea în tăvi, se adaugă plumb, zinc şi sare şi se ardea în cuptoare vreme de 5 zile, obţinându-se după răcire aurul curat ( lingourile de aur). Desigur, în timp, extragerea şi prelucrarea au evoluat în funcţie de descoperirile tehnicii. Aurul se extrăgea, de asemenea, din nisipurile aluvionare ale multelor pâraie ce brăzdează aşezările comunei de astăzi.
 În această casă aveau loc negocierile pentru stabilirea preţului de vânzare al aurului. De fiecare dată negocierile se încheiau cu un chef straşnic, care se încheia invariabil cu o bătaie generală. |
 Pe acest loc de la Buceş Vulcan, se găsea odinioară vestita cârciumă de la Cotoncu, unde se întâlneau hoţii de aur să plănuiască noi atacuri. |
Ultimul cautator de aur
În satul Stănija trăieşte un autentic căutator de aur în nisipurile aluvionare, care a concesionat mai multe pâraie şi continuă peste decenii această îndeletnicire. Ioan Cătălina, un om de peste 70 de ani, este ultimul căutător de aur din comuna Buceş. El face turiştilor demonstraţii de extragere a aurului din aluviuni. Totodată este un excelent ghid spre gurile de mina. Este un inegalabil povestitor şi un bun cunoscător al legendelor despre aur şi aurari.
În perioada anilor 1950, locuitorii din zonele în care se exploatează aurul au avut foarte mult de suferit. Securitatea i-a suspectat tot timpul că ascund cantităţi ilegale de aur. Pentru asta ei au îndurat bătăi, condamnări abuzive, mulţi dintre ei plătind cu sănătatea sau chiar cu viaşa. De atunci, ei refuză să mai vorbească despre aurul din Apuseni. Ioan Cătălina a fost tehnician într-o societate de minerit. În perioada anilor grei din ’50, el era prea tânăr să fie implicat în anchete. Din acest motiv, Ioan Cătălina este acum ultimul căutator de aur din Stănija.
